Traditii si obiceiuri

incercand sa-si apropie moartea, oamenii i-au imprumutat chip omenesc si comportari umane. Este personajul care taie firul vietii, uneori atunci cand e mai frumoasa si mai la inceputul ei.Moartea "e o femeie urata, slaba, n-are ochi, n-are urechi, imbracata in negru, poarta o coasa, un arc cu sageti si un pahar plin cu otrava si o lingurita cu care da de baut celui pe care-l omoara." Dupa unii, "vine imbracata toata in alb si de aceea rudele poarta ca semn de doliu haine negre." Pe moarte o vad doar muribunzii, ceilalti nu vad nimic in locul unde arata cei de pe patul de moarte. S-ar parea ca moartea poate avea si un chip frumos, pentru ca unii "cei nevinovati, curati, rad, vad ceva frumos, in timp ce altii vad urat si plang de ceea ce vad, aceasta fiind dupa faptele omului."

Moartea "da de scire de'nainte prin diferite semne atat nemurilor celor apropiate cat si celui ce are sa moara, ca in scurt timp va veni la dansul ca sa-i ia sufletul si abia dupa aceea se arata si ea singura." Se zice ca inainte omul stia cand are sa moara cu precizie si nu facea lucrurile cumsecade. "Unul facea un gard de seci si trec altii si-l intreaba de ce face asa un gard care nu tine mult. El a raspuns ca trei zile, cat mai are de trait, gardul va tine mult, iar cui va trebui dupa dansul sa-si faca. si de atunci, Dumnezeu nu mai lasa sa stie omul cand moare."